Bioetica si educatie în învatamantul superior

Educatia este termenul utilizat pentru a denumi activitatea de formare, modelare, evolutie a fiintei umane pentru a dobandi autonomie si independenta. A vorbi despre educatie si a o defini nu este usor, deoarece este o tema extrem de larga.

De-a lungul timpului, conceptiile asupra educatiei au evoluat, reflectand de fapt viziunea asupra valorii umane, încercand sa surprinda esenta fenomenului educational din aceasta perspectiva. Iata cateva concepte de educatie a diversilor autori.

Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.) – Educatia consta în directionarea sentimentelor de placere si durere catre o ordine etica.

Jan Amos Comenius (Komensky) (1592-1670), în „Didactica magna” – educatia este o activitate de stimulare a „semintelor stiintei, moralitatii si religiozitatii” cu care ne nastem si, implicit, de conducere a procesului de umanizare deoarece omul ”nu poate deveni om decat daca este educat”.

John Locke (1632-1704) – educatia este forma unei relatii interpersonale de supraveghere si interventie ce se stabileste între „preceptor” (educator) si copil (viitorul „gentleman”).

Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) – educatia este în acelasi timp interventie si neinterventie: „Educatia presupune înlaturarea oricarui obstacol din calea dezvoltarii firesti, totul trebuind lasat sa se produca de la sine fara nici o interventie”.

Immanuel Kant (1724-1804) – educatia contribuie la valorificarea naturii umane în folosul societatii. ”Educatia urmareste realizarile întregii perfectiuni de care natura omului este capabila”.

Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827) – educatia este dezvoltarea naturala, progresiva si sistematica a tututor facultatilor individuale.

Emile Durkheim (1858-1917) – educatia este actiunea generatiilor adulte asupra celor tinere, cu scopul de a le forma acestora din urma anumite stari fizice, intelectuale si mentale necesare vietii sociale.

Eduard Spranger (1882-1963) – A educa înseamna a transfera la altul, este dorinta de a dezvolta „capacitatea cuiva de a primi si de a insusi valori”.

Educatia poate fi considerata ca o baza pentru dezvoltarea societatilor. Persoanele, precum si natiunile beneficiaza de pe urma educatiei. Oamenii obtin o calitate a vietii mai buna, obtin oportunitati mai mari si, prin aceasta, un nivel economic – social, cultural si spiritual crescut. Pentru natiuni, beneficiile potentiale se reflecta în cresterea economica si dezvoltarea valorilor comune, care consolideaza coeziunea sociala.

În prezent, procesul de educare în învatamantul superior se bazeaza pe andragogie – stiinta si practica educatiei adultilor. Termenul a fost formulat pentru prima data de catre Alexander Kapp, în 1833 (andr – om, agogos – a conduce), diferentiindu-se astfel de termenul pedagogie (pais – baiat, copil).

Principalele caracteristici ale acestui model sunt urmatoarele:
  • a. studentii au o motivatie pentru învatare;
  • b. poseda cunostinte anterioare sau experienta anterioara în domeniile de interes;
  • c. disting valori pe care le-au atins de-a lungul vietii lor personale si academice;
  • d. sunt capabili sa faca judecati morale cu privire la mediul lor si situatiile în care traiesc (andragogia considera ca studentul are deja un set de valori).
Evolutia învatamantului în ultimele decenii (scoaterea sau diminuare ponderii unor discipline umaniste cum ar fi etica, filozofia, istoria, geografia, literatura etc în învatamantul preuniversitar si Procesul Bolognia în cel universitar) afecteaza în mod direct aceste baze ale andragogiei. De aici necesitatea stabilirii unei relatii dintre bioetica si educatie. În ceea ce priveste bioetica în educatie, este important sa precizam ca desi exista multe concepte, toate converg spre un punct comun: respectul pentru viata.

Unul dintre principalele obiective pe care bioetica le are este acela de a promova gandirea critica. Morala si etica fiecarei persoane depind de mediul sau de viata si de copilaria pe care a trait-o acea persoana. Cu toate acestea, conform teoriei dezvoltarii morale a lui Jean Piaget, aceste valori etice se pot schimba sau dezvolta în functie de experientele de viata pe care le are persoana la varsta adulta.

Bioetica în învatamantul superior încearca sa contribuie la producerea de profesionisti nu numai  instruiti, dar si formati moral, care pot face fata dilemelor bioetice prezente în domeniile în care îsi dezvolta activitatile. Traind într-o lume în care trebuie, în fiecare zi, sa cautam o societate mai buna, o societate în care sa putem coexista cu ceilalti, sa avem respect pentru ceilalti, practicarea acestor valori pare sa nu fie pur si simplu întamplatoare. Cautam o societate educata în valori, valori pe care le învatam. Jacques Delors (fost presedintele Comisiei Europene în 1985) în raportul „Comoara din interior“ prezenta cei “patru stalpi” ai învatarii:

  • Sa stii – dobandirea cunostintelor si elementelor de întelegere a acestora. Prin aceste cunostinte se evidentiaza importanta rationamentului stiintific, simtului critic si necesitatea unei culturi generale de amploare permitand sa se descifreze realitatea.
  • Sa faci – sa aplici în practica cunostintele acumulate în scopul de a putea exercita o influenta asupra propriului domeniu si a-l îmbunatati.
  • Sa traim împreuna – a participa si a coopera cu ceilalti în toate activitatile umane.
  • Sa fii – acest „stalp” cuprinde integrarea celorlalti trei. Cu alte cuvinte, sa asimilezi si sa încorporezi în personalitatea ta. Scopul educatiei este de a crea fiinte umane creative si cu o gandire libera, astfel încat sa poata fi creatorii propriului destin.
Producerea gandirii critice la studentii consta în posibilitatea de le oferi, prin intermediul bioeticii, instrumentele (valori, reglementari si drepturi morale) pentru ca atunci cand se confrunta cu o problema morala sau etica, acestea sa îi ajute sa aleaga cele mai bune valori si norme morale pentru a rezolva o contrarietate în domeniul social. Absolventii universitatilor trebuie sa considere bioetica (în fiecare dintre domeniile lor de cunostinte) ca pe o parte esentiala a profesiei. Profesionalismul ca obiectiv implicit al învatamantului superior poate fi exprimat de o serie de valori, atitudini si comportamente care sunt în interesul societatii. În cadrul acestui concept, este absolut necesar sa se includa mediul si fiintele vii, în general. Profesionalismul ar trebui sa ajute la mentinerea unor valori dincolo de presiunile sociale, economice si politice.

Bioetica ca disciplina independenta este importanta pentru realizarea formarii integrale a profesionistilor, iar predarea bioeticii într-un mod integral si sistematic în toate cursurile studentilor, le va permite acestora din urma sa aiba o panorama mai larga cu privire la deciziile si dilemele cu care trebuie sa se confrunte, astfel încat sa poata raspunde la acestea în cel mai bun mod posibil. Dintr-o perspectiva transversala, Bioetica permite studentilor sa se pozitioneze, în cel mai bun mod în situatiile pe care le vor întalni si sa tina cont, în conformitate cu studiile lor universitare, de problemele etice pe care vor fi chemati sa le rezolve. Procesul de predare si învatare a bioeticii ar trebui sa fie caracterizat de transdisciplinaritate care sa duca la o reflectie integrala asupra situatiei propuse prin intermediul valorilor obtinute prin cunoasterea bioetica.

Este usor de acceptat ca bioetica ar fi necesara în domeniul stiintelor biologice, în sensul ca investigarea si practica acestor specialitati sunt în stransa apropiere cu sanatatea umana. Dar avand în vedere rata actuala a avansului tehnologic, domeniile stiintelor exacte au dobandit o nevoie mai mare de interventie a bioeticii pentru a rezolva conflictele etice pe care le genereaza. Prin urmare, este necesar sa oferim o educatie bioetica pentru a produce profesionistii din aceste domenii, care sa fie pregatiti si sa poata oferi solutii, care nu sunt întotdeauna raspunsuri binare. În problemele morale, este nevoie de capacitatea de a analiza, întelege si oferi solutii nu numai într-o maniera individuala, ci si în beneficiul societatii. Din pacate, în prezent, tema este putin cunoscuta/recunoscuta si este îngrijorator ca profesionistii (mai ales din domeniul tehnic, dar nu numai ei) pot sa iasa de pe bancile facultatii fara o idee clara a valorilor etice si a întrebarilor morale, stiind ca sunt pe cale sa se confrunte cu o viata profesionala independenta.

În concluzie, bioetica ar trebui sa fie considerata o disciplina obligatorie în toate domeniile învatamantului superior (fizica-matematica, stiinte ingineresti, stiinte sociale si administrative, stiinte biologico-medicale si umaniste). Acest lucru se datoreaza faptului ca Bioetica este, cel mai adecvat cadru de învatare a luarii deciziilor bazate pe etica si valori umane, care sunt necesare pentru dezvoltarea individuala, a unei tari si chiar a lumii.

P.S. În sens larg, învatarea este definita ca proces de însusire de cunostinte sau deprinderi prin informatii acumulate si/sau prin practica într-un anumit domeniu (o meserie, stiinta, arta etc.) DEX precizeaza Învatá, învắt, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunostinte si deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a initia pe cineva într-o meserie, stiinta, arta etc.

Autor: Vasile Astarastoae
Prof. univ. dr. Medicina Legala