Cea mai importanta functie a ventilatiei este asigurarea unui aport suficient de O2 necesar SNC si inimii. Eliminarea CO2 din organism este si ea importanta cu toate ca efectul hipercapniei este reversibil, in timp ce hipoxia, chiar de scurta durata, poate produce leziuni ireversibile, uneori incompatibile cu viata.

Este cunoscut circuitul O2 in organismul uman: difuzia pulmonara (hematoza) - transportul O2 la celule (saturatia hemoglobinei) si eliberarea lui la acest nivel.

Tehnicile de monitorizare se vor referi la aceste trei secvente ale circulatiei O2 si anume: determinarea concentratiei de O2 in aerul inspirat (FiO2), determinata in amestecul de gaze din circuitul aparatului de anestezie; determinarea saturatiei de O2 a sangelui arterial (SaO2) sau prin determinarea presiunii partiale a O2 in sangele arterial (PaO2) realizata cu pulsoximetrul, ori prin recoltarea de sange arterial; in sfarsit, prin determinarea saturatiei de 02 in sangele venos amestecat (SvO2).

Principiul de functionare a pulsoximetrului se bazeaza pe spectrofotometrie si legea lui Bees, masurand modificarile de absorbtie a luminii de catre doua forme de hemoglobina: oxigenata si redusa.

La pulsoximetrie sunt utilizate doua surse de lumina: o sursa invizibila in spectrul infrarosu si o sursa in spectrul vizibil, cu lungimea de unda pentru lumina rosie. Sursa de lumina si senzorul sunt montate intr-un cuplu ce se ataseaza la pulpa degetului sau lobul urechii. Cum absorbtia de fond a radiatiei de catre sangele venos, tesutul subcutanat si piele sunt practic constante, singura variabila este cantitatea de Hb (unda pulsatorie) din patul vascular.

Masurarea saturatiei se face in varful undei pulsatile pentru a izola semnalul arterial. Pentru eliminarea efectelor produse de sangele venos sau alte tesuturi, sunt masurate diferentele de absorbtie date de pulsul arterial fata de cele doua surse de lumina utilizate. Microprocesorul ce prelucreaza lumina receptionata de senzor o exprima atiin procente fata de o valoare presilita obtinuta prin determinari facute pe un lot de indivizi sanatosi, cifra afisata reflectand o valoare ata.

Valorile SaO2 cuprinse intre 94-l00%, reflecta o saturatie optima a Hb in O2, valorile de 93-88% definesc hipoxemia usoara, cele de 88-83% hipoxemia medie, iar cele mai mici de 83% hipoxemia grava. Se considera de diversi autori ca scaderea SaO2 sub 93% trebuie sa fie urmata prompt de masuri compensatorii.

Pulsoximetria poate fi perturbata in anumite conditii: prezenta in sange a unor coloranti (albastru de metilen, verde indo-cianina), existenta de hemoglobine anormale, surse de radiatii electromagnetice in vecinatate, absenta pulsului periferic, congestie venoasa prin utilizarea repetata a garoului.

Pulsoximetria este considerata de multi autori ca fiind cea mai sensibila tehnica de monitorizare, oferind informatii atat despre SaO2, cat si asupra starii circulatiei periferice, iar timpul de latenta relatimic - 8 secunde, alarmeaza echipa anestezica asupra modificarilor hemodinamice (26).

Procentul de hemoglobină oxidată (HbO2) din totalul hemoglobinei din sânge reprezintă concentrația oxigenului din sânge și dă relații importante asupra funcționării aparatului respirator. Acest parametru poate fi determinat chimic prin analizarea unei mostre sangvine obtinută prin puncție (metoda invazivă) sau aproximat fotoelectric în lumină infraroșie la nivelul patului unghial prin Puls Oximetrie digitală (metoda neinvazivă), ce se poate efectua în max. 5 minute).

Pulsoximetria digitală în repaus dă informații privind capacitatea pulmonului de a asigura organismului o cantitate de oxigen de ajuns, în absența efortului (SaO2=94 - 98%). Scăderea acestui parametru desemnează o insuficiență respiratorie manifestă (SaO2sub 94%).

Uneori, chiar dacă oxigenul din sânge este într-o concentrație normală în repaus, este necesară efectuarea unui test de efort - Pulsoximetria digitală la efort, pentru a vedea dacă în condiții de creștere a necesarului de oxigen, plămânii pot furniza surplusul solicitat. În cazul scăderii saturației în oxigen după efort progresiv și dozat sub 92% ne aflăm în fața unei insuficiențe respiratorii latente (declanșate doar de efort).

În ceea ce privește intensitatea și modalitatea efortului necesar descoperirii unei insuficiențe respiratorii latente, nu există unanimitate între specialisti. Sunt recomandate: mersul pe jos sau pe covor rulant timp de 6 minute, urcarea scărilor, ergobicicleta, etc.

După fiecare treaptă se determină concentrația de oxigen din sânge prin oximetrie digitală, se ia pulsul și se evaluează clinic pacientul. Dacă apar probleme pe parcursul probei, se poate recomanda întreruperea efortului. Criteriile de întrerupere a efortului sunt: SaO2 sub 90%, AV peste 110/min, dispnee intensă subiectivă, tulburari de ritm.

Metoda poate contribui la depistarea diverselor afecțiuni pulmonare manifeste sau latente și poate aprecia gravitatea lor: astmul bronșic de efort, BPOC, fibroze pulmonare difuze, alveolite alergice extriseci, pneumonii severe, pleurezii masive, etc. Poate, de asemenea, monitoriza evoluția sub tratament a bolilor pulmonare, eminențele de acutizare, nevoia de oxigenoterapie de lunga durată și eficiența ei, supravegherea sindromului de apnee în somn, etc.